La doar 21 de ani, Marcela Druc este una dintre acele voci care nu caută zgomotul, ci adevărul. Originară din satul Gordinești, Raionul Edineț, Republica Moldova și stabilită astăzi în România, la Suceava, Marcela îmbină cu o naturalețe rară muzica populară, studiile în Nutriție și Dietetică și viața de familie.

Artistă, studentă în an terminal și mamă a unui bebeluș de trei luni, tânăra înterpretă de muzică populară vorbește despre viață, credință și rost cu o maturitate care trece dincolo de vârstă.

În urmă cu trei zile, în drum spre muncă, ascultam în căști noutățile de pe YouTube. Printre recomandări, mi-a atras atenția o piesă nouă: Marcela Druc – „Măi puiule”. Am dat play fără așteptări, dar încă de la primele versuri am simțit că e ceva special. Vocea caldă, profundă, m-a dus instant cu gândul la Emilia Dorobanțu.

Piesa s-a încheiat, iar playlistul a continuat cu „Văleu bade”. De data aceasta nu aveam nici imaginile videoclipului în față. La primele note am spus, aproape convins: „Nu, acum chiar cântă Emilia…” Dar nu era ea. Era tot Marcela Druc. Atunci am știut că trebuie să aflu cine este această tânără interpretă.

Am început să caut informații despre ea, să-i ascult piesele, să-i urmăresc parcursul. Și un lucru m-a impresionat în mod special: își scrie singură atât muzica, cât și textele. Într-o lume în care multe voci sunt construite din afară, Marcela vine cu o sinceritate rară, cu cântece născute din trăiri reale, asumate.

Curiozitatea s-a transformat rapid în admirație. Așa am ajuns să o contactez și să realizăm acest interviu, pentru că Marcela Druc este exact genul de artist care se potrivește perfect cu ideea de la care a pornit MuzicaNoastra: promovarea tinerilor talentați sau a artiștilor care, prin voce, creație și respect pentru folclor, duc mai departe tradițiile noastre.

Un început din rădăcini simple, dar solide

Ionuț Tăbultoc: Marcela, vreau să îți multumesc pentru acest interviu. Pentru cei care te descoperă acum pentru prima dată, spune-ne cine ești: de unde ești, unde te-a purtat drumul până aici și unde îți spui astăzi „acasă”?

Marcela Druc: Mulțumesc și eu pentru oportunitatea de a povesti. Sunt Marcela, o tânără pasionată de muzică și de tot ce înseamnă frumos în viață. Sunt dintr-o familie modestă, dar iubitoare și plină de valori. Drumul meu a început dintr-un sat unde am crescut alături de părinții mei, oameni care m-au învățat ce înseamnă iubirea necondiționată, respectul și sacrificiul.

De-a lungul vieții, am făcut pas cu pas tot ce mi-am dorit. Muzica m-a însoțit mereu, iar studiile de nutriție m-au ghidat spre o altă dimensiune a dăruirii față de oameni. Astăzi îmi spun „acasă” în Suceava, unde trăiesc alături de soțul meu și de copilul nostru, un loc unde am găsit echilibrul între artă și știință, între viața profesională și personală.

– Cum a fost copilăria ta și ce amintiri porți cel mai des cu tine din acea perioadă?

– Copilăria mea a fost una frumoasă, plină de iubire și siguranță. Poate că alți copii nu au avut parte de o copilărie spectaculoasă, dar eu port cu mine momente cu adevărat prețioase. Părinții mei au făcut tot ce au putut pentru ca eu și sora mea să fim fericite. Mama, cu tot sacrificiul său, ne-a oferit timpul și iubirea de care aveam nevoie, iar tata a muncit mult pentru a ne asigura că nu vom duce lipsă de nimic.

Am crescut într-o atmosferă plină de înțelegere, respect și valori. Am învățat ce înseamnă familia adevărată, iubirea necondiționată și echilibrul. Aș spune că acele amintiri și învățăminte din copilărie sunt fundamentul pe care îmi construiesc acum viața de mamă și soție. Mă străduiesc să transmit și eu aceleași valori fiului meu, ca să poată la rândul lui să le dăruiască mai departe. Iar pentru asta, astăzi, ajungând mamă, știu cât de prețioase sunt așa momente…

Vocea – dar, moștenire și responsabilitate

– De unde crezi că ai moștenit vocea? A existat cineva în familie care te-a apropiat de cântec și de muzica populară?

– Vocea mea este un dar de la Dumnezeu, dar sunt convinsă că am moștenit-o și de la bunicul meu, care cânta la acordeon, și de la mama mea. Chiar dacă mama nu a cântat pe scenă niciodată, vocea ei are un timbru pe care îl regăsesc în mine, iar când o ascult fredonând, știu că acea vibrație face parte din mine.

Părinții mei m-au încurajat mereu să merg pe acest drum al muzicii, chiar dacă nu am provenit dintr-o familie de muzicieni profesioniști. Mama m-a dus la școala de muzică, m-a însoțit oriunde, am simțit întodeauna aceleași sentimente, ea în față, eu pe scenă, iar drept urmare, m-a învățat să iubesc muzica populară și să o respect. Ei sunt cei care mi-au dat aripi și m-au sprijinit să îmi urmez visul. Iar ce am realizat până astăzi, este doar datorită lor!

– Ți s-a spus vreodată că vocea ta seamănă cu a Emiliei Dorobanțu? Cum primești astfel de comparații?

– Nu mi s-a spus niciodată că aș semăna cu vocea Emiliei Dorobanțu, dar mi se pare o mare onoare să fiu comparată cu un astfel de nume al muzicii populare. Este o comparație care mă onorează și mă face să simt că am reușit să ating un nivel la care oamenii își dau seama de valoarea unei voci și a unei interpretări autentice…

– Ai ajuns foarte tânără pe scenă și în fața publicului. Cum ai trăit primii pași în muzică și ce a însemnat pentru tine primul interviu televizat?

– Primii pași pe scenă i-am făcut la doar 4 ani, cântând prin curtea casei, unde toate florile le consideram spectatori. Îmi amintesc cum fredonam cu emoție: „Vin acasă cu lalele, că e ziua mamei mele”. Chiar dacă eram doar un copil, mă visam deja pe o scenă mare, unde, peste ani, aveam să dezvolt talentul meu și darul de a compune atât muzică, cât și versuri.

Debutul meu adevărat a fost cu piesa „La apus de soare”, care a avut un impact emoționant asupra publicului creștin, iar mulți mă recunosc și astăzi datorită acestui moment. După ce am realizat prima mea melodie, am acordat primul interviu televizat o experiență plină de emoții, dar care mi-a arătat că muzica poate ajunge la oameni și poate să le atingă sufletul.

Curând după aceea am început prima mea colaborare cu Orchestra Moldovlaska, piesa „Ba iubești, ba nu iubești”, pe care am compus-o eu. Și așa, pas cu pas, a urmat “Unde ești , mamă, acum?” “Văleu Bade”, am parcurs drumul artistic până astăzi, când deja știu ce fac, conștientă fiind de câtă muncă, răbdare și dăruire stă în spatele fiecărei reușite. Fiecare etapă a fost o lecție, fiecare melodie a adus experiență, iar tot ce am construit mi-a întărit încrederea și dragostea pentru muzică…

Între artă, știință și viață

–  Știu că ești studentă în an terminal la Nutriție și Dietetică și ai spus că nu ai ales între artă și știință, ci le-ai îmbinat. Cum se completează aceste două lumi în viața ta?

– Am ales să îmbin arta cu știința pentru că ambele fac parte din mine și mă definesc ca om. Muzica mi-a modelat sufletul, iar studiile de Nutriție și Dietetică m-au ajutat să înțeleg importanța echilibrului în viața noastră, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional.

– Spui că prin medicină vindecăm trupul, iar prin muzică sufletul. Când ai realizat pentru prima dată că acesta este rostul tău?

– Am realizat pentru prima dată care este rostul meu atunci când am început să văd cum melodiile mele sunt ascultate și apreciate de oameni. În acele momente am înțeles că muzica mea poate să atingă sufletele, să aducă alinare, bucurie sau speranță, exact așa cum medicina vindecă oamenii. Este acel echilibru subtil între trup și suflet: prin medicina pe care o studiez pot să ajut oamenii să fie sănătoși fizic, iar prin muzică pot să le ofer emoție, speranță și alinare interioară.

Oamenii mă apreciază pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce fac, fără ca eu să fac vreun efort artificial să fiu plăcută. Această autenticitate m-a convins că drumul meu este să dăruiesc, să transmit emoție. De-a lungul timpului am înțeles că fiecare talent vine cu responsabilitate. Nu este suficient să cânt sau să compun frumos; trebuie să simți și să trăiești fiecare notă, fiecare vers, cu toată sinceritatea și iubirea. Astfel, am simțit că chemarea mea este să îmbin aceste două lumi medicina și muzica pentru a fi de folos oamenilor în mod complet…

Privind în urmă, pot spune că această conștientizare m-a făcut mai recunoscătoare, mai responsabilă și mai determinată să muncesc pentru a dezvolta toate darurile pe care le-am primit. Fiecare pas, din copilărie până astăzi, au avut sens, pentru ca muzica și medicina devin împreună modul meu de a lăsa o amprentă frumoasă asupra lumii!❤️

Cea mai mare schimbare

– De curând ai devenit mamă. Felicitări! Cum te-a schimbat acest rol și ce simți că s-a transformat în tine de când ții un copil în brațe?

– Maternitatea m-a transformat într-un mod profund și inexplicabil. Am învățat ce înseamnă iubirea necondiționată, sacrificiul și bucuria pură de a vedea un suflet crescând sub ochii tăi.

De când îl am pe Matei, am învățat să fiu mai răbdătoare, mai înțelegătoare și mai prezentă, atât în viața de zi cu zi, cât și în tot ce fac. Am înțeles că viața nu se rezumă doar la carieră sau la succesul profesional, ci la momentele simple, la clipele petrecute cu familia mea. Am învățat ca nu există ceva mai prețios de cât familia.

– Studiezi, compui, participi la emisiuni și mai nou te ocupi și de copil, dar știu că mai cânți și la instrumente. La ce instrumente cânți, care e instrumentul preferat și de ce?

– Cânt la pian și la cobză. Pianul l-am studiat, dar cobza mi-a devenit instrumentul care mă inspiră cel mai mult. Are o vibrație directă, care vorbește sufletului și care mă ajută să transmit emoție autentică. Fiecare notă cântată este ca o șoaptă a inimii mele, iar acest lucru mă face să mă simt completă ca artist.

România, locul unui nou început

– Mi-ai spus ca te-ai stabilit în România, la Suceava, alături de soțul tău. Când ai venit în România? Cum a fost mutarea și adaptarea la această nouă etapă din viața voastră?

– Am venit în România pentru studii, pentru a-mi continua parcursul academic în Nutriție și Dietetică, și aici l-am cunoscut pe soțul meu, omul care avea să devină sprijinul meu, partenerul meu de viață și cel care îmi înțelege toate visele și aspirațiile. Aici am găsit echilibrul între viața personală, profesională și artistică, iar această etapă mi-a oferit nu doar oportunitatea de a studia, ci și șansa de a întâlni omul care mi-a schimbat viața.

– Colaborezi cu Orchestra Moldovlaska, condusă de Veaceslav Ștefăneț și Dorin Buldumea. Cum a început această colaborare și ce înseamnă pentru tine să cânți alături de ei?

– Colaborarea cu Orchestra Moldovlaska a început în anul 2022 și a fost pentru mine un moment de cotitură în parcursul artistic. L-am cunoscut pe domnul Veceaslav Ștefăneț, un om deschis, cu o inimă caldă, care a crezut în mine și m-a primit cu brațele deschise.

Această colaborare mi-a oferit și oportunitatea de a-mi pune în practică compozițiile și versurile, de a transforma gândurile și trăirile mele în muzică vie, care ajunge direct la sufletele oamenilor.

Fiecare piesă cântată împreună cu orchestra este pentru mine o bucurie imensă și un motiv de recunoștință. În fiecare zi învăț câte ceva nou, cresc ca interpretă și simt că drumul meu artistic capătă sens real…

– Îți scrii singură piesele, atât versurile, cât și muzica. De unde pornesc cântecele tale: din trăiri personale, din povești auzite sau din rugăciune?

– Cântecele mele pornesc de obicei din trăirile mele profunde și din experiențele personale. Însă uneori inspirația vine și din momente de bucurie, alteori din durere sau dor, iar alteori din povești auzite sau din rugăciune. Cred că muzica adevărată se naște din sinceritate și autenticitate trebuie să simți cu adevărat ceea ce cânți pentru ca emoția să ajungă la oameni. Fiecare melodie este o parte din mine pe care o ofer lumii.

Versurile și muzica pornesc din inimă și se transformă într-un mesaj care poate aduce alinare, bucurie sau inspirație. Pentru mine, a compune înseamnă să transpun în sunete tot ce simt, să comunic cu publicul meu într-un mod profund și personal, ca fiecare ascultător să se regăsească în muzica mea…

„Măi puiule” – cântecul iubirii asumate

– Ai lansat recent o piesă nouă, intitulată ”Măi puiule”. Ce ai pus din tine în acest cântec și cui simți că i se adresează?

– „Măi puiule” este o piesă foarte frumoasă, compusă pentru soțul meu, jumătatea mea.
Am pus în ea emoțiile noastre, iubirea, recunoștința și momentele pe care le-am trăit împreună. Este un mesaj sincer și autentic, care vorbește despre legătura profundă dintre doi oameni și despre frumusețea iubirii care se clădește pas cu pas. Cântecul se adresează celor care simt iubirea în formele ei cele mai pure, dar și tuturor celor care cred că muzica poate fi un canal prin care inima vorbește. Este o piesă născută din trăirile mele, din momente reale, și din dorința de a dărui emoție autentică publicului, dar și pentru Ionel al-meu !❤️

– Și la final, ce vis porți acum în suflet, ca femeie, ca mamă și ca artist? Unde te vezi peste 10 ani?

– Nu îmi fac planuri mari pentru viitor; las totul în mâinile lui Dumnezeu, pentru că El știe întotdeauna ce am nevoie. Îmi doresc doar să-i văd pe cei dragi sănătoși și fericiți, iar tot restul va veni de la sine, în ritmul potrivit și cu binecuvântarea Lui Dumnezeu!❤️

Interviu realizat de Ionuț Tăbultoc / Foto: Arhiva personala – Marcela Druc