Pe 26 aprilie, Sala Palatului din București a fost martora unui eveniment excepțional: Festivalul „Potcoava de Aur”, cel mai mare festival de muzică populară din România.

4.000 de spectatori au trăit emoția unui regal folcloric alături de mari artiști de pe ambele maluri ale Prutului, într-un spectacol de cântec și dor care va rămâne mult timp în sufletele celor prezenți.

Alături de Lăutarii lui Nicolae Botgros și Baletul Național JOC din Chișinău, pe scenă au strălucit nume de referință ale folclorului românesc: Mioara Velicu, Sofia Vicoveanca, Constantin Enceanu, Ion Paladi, Alexandru Cibotaru, Valentin Sanfira, Mirela Vaida, Fetele din Botoșani, Georgiana Lobonț, Maria Beatrice Băndoiu, Gabriel Dumitru, Grigore Gherman, Oana Bozga Pintea, Alexandru Brădățan, Zorina Bălan, Nicușor Iordan, Roberta Crintea, Marian Medregoniu, Paul Ananie, Oana Tomoiagă, Andreea Haisan, Rodica Mitran, Igor Cuciuc, Cristina Pintilie, Tatiana Jacot și Mihaela Tabură.

Unul dintre cele mai emoționante momente ale serii a fost oferit de Alexandru Brădățan, laureatul Festivalului „Potcoava de Aur” 2024, care a oferit Trofeul ediției 2025 unei legende a muzicii populare românești, Sofia Vicoveanca.

FOTO: Facebook/AlexandruBradatan

A fost un moment plin de respect și emoție, care a legat generațiile de aur ale folclorului de noile voci ale muzicii populare românești. (VIDEO AICI)

Sofia Vicoveanca, aplaudată minute în șir la scenă deschisă, a demonstrat încă o dată că nu interpretează doar cântece, ci pictează, prin glasul său unic, povești de viață, dragoste și dor, păstrând vie imaginea satului românesc autentic.

Sofia Fusa a devenit ”Vicoveanca”

Sofia Vicoveanca, născută Sofia Fusa la 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuți (astăzi în Ucraina), este una dintre cele mai emblematice interprete de muzică populară din România. Vocea sa caldă și autenticitatea interpretărilor au făcut-o un simbol al folclorului bucovinean și românesc.​

Copilărie și începuturi

După anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, tatăl său a fost luat prizonier, iar Sofia și mama sa s-au refugiat în comuna Vicovu de Jos, județul Suceava. Din dragoste pentru acest sat, și-a ales numele de scenă „Vicoveanca”. În copilărie, a învățat diverse meșteșuguri tradiționale, precum cusutul și țesutul, pentru a face față greutăților materiale.

​

Carieră artistică

A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și, în 1959, a devenit solistă a Ansamblului de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu”. În 1965, a lansat primul său disc.

Din 1998, a colaborat cu Ansamblul „Rapsozii Botoșanilor”. Repertoriul său cuprinde doine, balade, colinde și cântece de joc, multe dintre ele culese din tradiția bucovineană.

​

Premii și recunoaștere

De-a lungul carierei, Sofia Vicoveanca a fost distinsă cu numeroase premii și onoruri, printre care:

• Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1973)

• Medalia „Tudor Vladimirescu” clasa I (1975)

• Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (1976)

• Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a (2002)

• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer (2004)

De asemenea, a fost declarată Cetățean de Onoare în mai multe localități din România.

Activitate în literară și cinematografie

Pe lângă cariera muzicală, Sofia Vicoveanca a jucat în filme românești precum „Cantemir” (1973), „Ochi de urs” (1983) sau ”Casa din vis” (1991). A publicat și două volume de poezie: „Dureri ascunse” (1996) și „Cu inima-n palme” (2004).

​